Pedofilia este termenul folosit pentru a descrie preferința sexuală pentru copiii prepubertari, care, din punct de vedere al dezvoltării corporale, nu au intrat încă în pubertate. Aceasta înseamnă că nu au păr pubian și/sau de sub brațe, o vulvă mică, un penis mic sau nu au dezvoltare mamară sau au o dezvoltare minimă a sânilor și, în general, nu au mai mult de 11 ani. Persoanele cu pedofilie pot fi atrase sexual de corpul fetelor și/sau al băieților.

Persoanele cu hebefilie se simt atrase sexual de copiii a căror dezvoltare corporală prezintă primele semne ale pubertății (de exemplu, începerea creșterii părului pubian și/sau axilar, vulva în stadiu incipient de dezvoltare, penisul în stadiu incipient de dezvoltare sau un început de dezvoltare a sânilor). Următoarele auto-observații pot fi indicatori ai pedofiliei/hebefiliei:

• Excitare sexuală în timpul observării sau contactului cu copiii prepubertari și/sau pubertari
• Fantezii de natură sexuală care implică copiii cu o schemă corporală prepubertară și/sau pubertară
• utilizarea online a imaginilor cu abuzuri sexuale asupra copiilor (așa-numita „pornografie infantilă”)
• Acțiuni sexuale în fața copiiilor sau cu copii. 

Există persoane care suferă foarte mult ca urmare a predilecţiilor lor, ceea ce cauzează o suferință semnificativă din punct de vedere clinic. A avea un interes sexual pentru copiii cu schemă corporală prepubertară sau pubertară nu înseamnă neapărat că aceste persoane comit agresiuni sexuale sau consumă automat imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor (așa-numita pornografie infantilă) pe internet. De aceea, termenii „pedofilie” și „hebefilie” trebuie diferențiati în mod semnificativ de abuzul sexual asupra copiilor. În conformitate cu dreptul penal, denumirea „abuz sexual asupra copiilor” se referă exclusiv la actele sexuale cu/implicând copiii, în timp ce pedofilia și hebefilia descriu excitația sau excitarea sexuală în raport cu copiii prepubertari sau pubertari.

Un diagnostic de pedofilie sau hebefilie poate fi pus în urma unui interviu clinic extensiv, în cadrul căruia se colectează o multitudine de informații privind experiența și comportamentul sexual a individului. Informațiile colectate în acest proces pot fi suplimentate, de exemplu, cu chestionare și proceduri de testare.

Cu toate acestea, chestionarele și testele reprezintă doar procese suplimentare de diagnosticare și nu pot înlocui în mod fiabil un interviu clinic de diagnosticare.

Pentru a diagnostica „pedofilia” trebuie îndeplinite anumite criterii, stabilite prin ghiduri de diagnostic recunoscute la nivel internațional. În acest caz, cel mai important criteriu este excitarea sexuală în legatură cu o schemă corporală prepubertară și/sau pubertară.

Investigația diagnostică revine specialiștilor cu calificări stabilite prin absolvirea cu succes a unui ciclu de studii în medicină sau psihologie. Cu toate acestea, din punctul de vedere al diferitelor asociații profesionale de sexologie, sunt necesare competențe suplimentare în medicina sexuală/terapia sexuală, deoarece nici evaluarea, nici tratamentul tulburărilor sexuale nu fac încă parte din educația universitară standard și din formarea medicală sau psihologică

Sexologii discută o multitudine de factori (de exemplu, dezvoltarea creierului; dezvoltarea hormonală și a neurotransmițătorilor; atașamentul și experiențele relaționale din copilărie; istoricul personal al abuzurilor sexuale în copilarie) pentru a explica fenomenul excitației sexuale a adulților față de copii și adolescenți. În general, nu există încă o imagine clară a dezvoltării și progresiei unei preferințe sexuale pedofile sau hebefile; prin urmare, sunt necesare - și în curs de desfășurare -  mai multe cercetări.

În cadrul sondajelor, între 3 și 6 % dintre participanții de sex masculin din Germania și între 3 și 9 % dintre participanții de sex masculin la nivel internațional au indicat că au avut fantezii sexuale cu copii prepubertari sau contact cu aceștia. Cu toate acestea, nu există date fiabile cu privire la ponderea în populație a persoanelor cu preferințe sexuale pedofile sau hebefile, deoarece nu au fost efectuate studii epidemiologice de amploare pe această temă. Investigații științifice suplimentare sunt în curs de desfășurare.

Prevalența – conform datelor empirice – este estimată la 1 % din populația masculină.

Conform stadiului actual al cunoștințelor, marea majoritate a tuturor indivizilor cu preferințe sexuale pedofile sau hebefile sunt bărbați. Criteriile care trebuie îndeplinite pentru a diagnostica pedofilia se bazează pe orientări de diagnostic recunoscute la nivel internațional. În acest caz, cel mai important criteriu de diagnostic este excitarea sexuală în legatură cu o schemă corporală prepubertară și/sau pubertară.

Nu. Se poate face o distincție între persoanele atrase sexual de copii care comit abuzuri sexuale asupra copiilor și persoanele atrase de adulti care comit abuzuri sexuale asupra copiilor. Acestea din urmă nu sunt motivate de atracția lor sexuală de către copii și comit adesea acte de abuz în context.

Nu, cu siguranță nu.

Stadiul actual al cercetării face imposibilă evaluarea concludentă a măsurii în care consumul de materiale cu abuzuri sexuale asupra copiilor ar putea consolida dorința de a experimenta un contact sexual direct cu un copil și/sau un adolescent. Cu toate acestea, având în vedere că doar consumul este o infracțiune penală și reprezintă o formă gravă de abuz sexual asupra copiilor, abținerea de la consumul de imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor este un obiectiv suplimentar al eforturilor terapeutice.

Infracțiunile care sunt cunoscute de sistemul judiciar sunt denumite infracțiuni în câmpul luminos prin raportare, proceduri preliminare, condamnare și așa mai departe (germană: Hellfeld). Cu toate acestea, o mare parte din agresiunile sexuale asupra copiilor care sunt comise în realitate nu sunt raportate, nu sunt înregistrate de sistemul judiciar și de organele de aplicare a legii și, prin urmare, nu sunt enumerate în nici o statistică criminalistică. În criminologie, această zonă este denumită câmpul întunecat (în germană: Dunkelfeld)

Terapia integrează de obicei abordări psihologice și sexologice, precum și farmaceutice.

Punctele terapeutice de intrare sunt orientate către sferele de viață pe care cercetarea le-a identificat ca fiind decisive pentru prevenirea infracțiunilor sexuale (ulterioare):

• Consolidarea motivației de a putea controla permanent propriul comportament
• Consolidarea resurselor
• Reducerea factorilor de risc asociați cu abuzul sexual asupra copiilor (fizic) și consumul de imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor (internet). De exemplu: gestionarea autoreglementării generale și sexuale, recunoașterea și renegarea atitudinilor care facilitează abuzul sexual asupra copiilor.
• Asumarea responsabilității pentru propriile acțiuni
• Lucrul asupra problemelor legate de stima de sine
• dobândirea capacității de a controla impulsurile sexuale prin gestionarea cu succes a emoțiilor și problemelor
• Luarea în considerare a medicației ca opțiune pentru reducerea impulsurilor sexuale și îmbunătățirea capacității de control al impulsurilor emoționale și a mecanismelor de adaptare la probleme.
• Recunoașterea și gestionarea situațiilor riscante
• Dezvoltarea capacităților sociale și cognitive necesare unei vieți fără infracțiuni sexuale
• Îmbunătățirea abilităților de relaționare (de exemplu, construirea sau stabilizarea rețelelor sociale; consolidarea capacității de intimitate) etc.
• Dezvoltarea de viziuni și perspective pentru viitor

Abordarea de tratament online a TROUBLED DESIRE se bazează pe mai mult de 10 ani de experiență de tratament în proiectul de prevenire Dunkelfeld din Berlin și oferă baza pentru autogestionarea atracției sexuale față de minori.

O terapie reușită este obținută în primul rând atunci când atât terapeutul, cât și participantul își îndeplinesc sarcinile desemnate pe parcursul terapiei.

Din partea participanților, deschiderea, participarea regulată și asumarea responsabilității pentru luarea deciziilor influențează semnificativ obiectivul terapiei. Decisivă este motivația de a nu comite nicio infracțiune sexuală împotriva copiilor și de a nu consuma imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor.

Din partea terapeutului, atingerea obiectivului terapeutic este susținută de calificările proprii ale terapeutului în ceea ce privește evaluarea și tratamentul tulburărilor sexuale, precum și de supravegherea periodică.

Utilizarea imaginilor cu abuzuri sexuale asupra copiilor (așa-numita pornografie infantilă) oferă o oportunitate de a satisface nevoile sexuale fără a avea contact fizic direct cu copiii. Cu toate acestea, adesea nu se conștientizează problema inerentă a faptului că producerea și distribuirea imaginilor cu abuzuri sexuale asupra copiilor se bazează pe abuzul sexual al persoanelor reprezentate. Fiind conștienți de acest lucru, unii consumatori de imagini cu abuzuri sexuale asupra copiilor se simt prost în legătură cu comportamentul lor.